# Capsula găsită în Turnul Sfatului ar putea păstra prețurile și cheltuielile Sibiului din anii 1820

> Cilindrul găsit la 28 septembrie 2026 a ajuns la Muzeul Național Brukenthal. Cercetătorii verifică legătura cu documentul descris de Emil Sigerus.

Publicat: 7 octombrie 2026, 11:46 · Actualizat: 7 octombrie 2026, 11:46 · Autor: Mihai Stănescu · Categorie: [Actuale](https://sibiunet.ro/actuale/index.html.md) · Pagina web: https://sibiunet.ro/capsula-gasita-in-turnul-sfatului-ar-putea-pastra-preturile/ · Publicație: SibiuNET

![Turnul Sfatului](https://sibiunet.ro/wp-content/uploads/2026/10/capsula-din-turnul-sfatului-1024x683.webp)

**Muncitorii care reabilitează Turnul Sfatului din municipiul Sibiu, județul Sibiu, au găsit la 28 septembrie 2026 un cilindru cu documente vechi în globul din vârful monumentului. Cercetătorii verifică dacă acesta păstrează mărturia depusă în anii 1820, despre refacerea acoperișului și viața orașului.**

Recipientul de tablă are 15 pe 30 de centimetri și se afla în globul de aur, la 46 de metri deasupra Pieței Mari, potrivit [Tribuna](https://www.tribuna.ro/mesaj-din-sibiul-de-acum-200-de-ani-o-relatare-din-1926-despre-ce-contine-capsula-timpului-din-turnului-sfatului/). După descoperire, muncitorii l-au predat Laboratorului de Restaurare Hârtie al Muzeului Național Brukenthal.

În interior sunt documente rulate. Hârtia este prea fragilă pentru a permite deocamdată citirea, astfel că identificarea conținutului depinde de restaurare.

## Emil Sigerus a reprodus mărturia lăsată în glob

Indiciul cercetătorilor vine de la istoricul orașului, etnograful și colecționarul sibian Emil Sigerus. În capitolul „Der Ratturm” din volumul al III-lea al lucrării „Vom alten Hermannstadt”, apărut în 1928, el descrie o capsulă de tablă așezată în globul turnului și reproduce documentul destinat posterității.

Dacă recipientul descoperit este cel descris de istoric, documentele ar lega direct lucrările de astăzi de reconstrucția acoperișului din urmă cu două secole. Mărturia transcrisă de Sigerus cuprinde cheltuielile lucrării, numele conducătorilor și meșterilor, problemele monetare, o dispută pentru pădure și prețurile alimentelor.

Născut în 1854, Sigerus a înființat la Sibiu Muzeul Carpatin, în 1885. A publicat numeroase lucrări despre istoria și cultura orașului, între care cele trei volume ale „Vom alten Hermannstadt”, apărute între 1922 și 1928.

Depunerea unor asemenea mărturii făcea parte din tradiția constructivă a sașilor transilvăneni. Turlele bisericilor și turnurile publice primeau în vârf un Knopf, cuvânt german care înseamnă nasture: o sferă de cupru bătută la ciocan, suflată cu aur, sigilată cu cositor și ridicată cu scripeți.

Înăuntru erau așezate monede, documente, numele celor care conduceau și executau lucrarea, informații despre epocă și, uneori, prețurile produselor de bază. Sfera trebuia să păstreze aceste mesaje neatinse pentru un veac sau două.

## Prețurile din 1824 arată cât se plătea pentru hrană și lemne

În documentul reprodus de Sigerus, prețurile sunt exprimate în Wiener Währung, sistemul monetar folosit atunci în Imperiul Austriac. Un florin avea 60 de creițari. Cerealele și leguminoasele erau măsurate cu Metzen, o unitate de volum de aproximativ 32,2 litri.

Pentru anul 1824, sunt consemnate următoarele prețuri:

- Grâu curat: 3 florini și 12 creițari pentru un Metzen.
- Grâu amestecat: 2 florini pentru un Metzen.
- Secară: 1 florin și 42 de creițari pentru un Metzen.
- Orz: 1 florin și 20 de creițari pentru un Metzen.
- Cucuruz, adică porumb: 1 florin și 36 de creițari pentru un Metzen.
- Ovăz: 54 de creițari pentru un Metzen.
- Fasole: 1 florin și 48 de creițari pentru un Metzen.
- Linte: 2 florini și 12 creițari pentru un Metzen.
- Mazăre: 1 florin și 54 de creițari pentru un Metzen.
- Mei: 1 florin și 24 de creițari pentru un Metzen.
- Lemne de fag: 8 florini pentru un stânjen.
- Lemne de stejar: 6 florini pentru un stânjen.
- Carne de vită: 4,5 creițari pentru o livră.
- Carne de porc: 8 creițari pentru o livră.
- Slănină: 14 creițari pentru o livră.
- Grăsime de porc: 30 de creițari pentru o livră.
- Unt: 1 florin și 24 de creițari pentru o măsură.
- Vin din 1823: 6 florini și 40 de creițari pentru o găleată germană de 40 de măsuri.

Inventarul cuprinde și semințe de cânepă, cânepă prelucrată și in. Stânjenul, livra, măsura și găleata sunt unitățile vechi în care au fost consemnate cantitățile.

## Orașul a amânat refacerea acoperișului din lipsă de bani

Istoria lucrării începe cu mult înaintea documentului din glob. Turnul fusese una dintre porțile orașului, în a doua centură de fortificații din jurul Pieței Mici. După pierderea rolului defensiv, a fost folosit și ca magazie de cereale. Vechiul său acoperiș avea formă piramidală înaltă și țigle smălțuite multicolore.

În 1586, turnul s-a prăbușit. Pictorul Johann David, care decora bolta, a murit în ruine. Reconstrucția era încheiată doi ani mai târziu, iar cronica lui Oltard consemna că în zid fuseseră depuse monede și o scurtă cronică pe pergament.

În 1750, acoperișul avea din nou nevoie de refacere, dar vistieria orașului era goală. S-a ales o soluție provizorie, urmată de reparații în deceniile următoare.

Magistratul Sibiului, administrația orașului de atunci, a prezentat în 1804 un deviz de 4.978 de guldeni și 10 creițari pentru un acoperiș nou și repararea ceasului. Comunitatea a refuzat suma, iar lucrările s-au limitat din nou la reparații.

Furtuna din 12 ianuarie 1823 a schimbat situația. Potrivit relatării lui Sigerus, acoperișul a fost aruncat pe casa vecină, iar țiglele colorate ale turnulețelor de colț au fost împrăștiate în jur.

Inginerul districtual A. Adam a primit sarcina proiectării noului acoperiș. Propunerea sa includea înălțarea zidului cu aproximativ trei metri și deschiderea unor ferestre spre toate direcțiile, astfel încât turnul să servească și drept punct de observație. El propunea și un semnal de clopot la trecerea soarelui prin meridian, pentru reglarea ceasurilor din oraș.

În februarie 1824, autoritățile au aprobat un acoperiș din șindrilă, estimat la 3.087 de guldeni. Două luni mai târziu, Magistratul a propus cuprul, pe care inginerul îl considera mai rezistent și mai potrivit ca aspect. Această variantă presupunea încă 2.962 de guldeni.

Mai mulți locuitori s-au angajat să contribuie la acoperirea diferenței. Între ei se afla chiar A. Adam, care promisese cinci guldeni.

Contribuțiile nu au acoperit însă necesarul. În aprilie 1825, Magistratul cerea încă 745 de guldeni pentru acoperișul din cupru. Comunitatea a aprobat banii, împreună cu alți 142 de guldeni pentru construirea paratrăsnetului.

## Mărturia păstrează numele celor implicați în lucrare

Documentul transcris de Sigerus îi menționează atât pe reprezentanții orașului și ai comunității săsești, cât și pe meșterii sibieni:

- Johann von Tartler, Comis al națiunii săsești și cavaler al Ordinului Leopold.
- Martin Edler von Hochmeister, primar.
- Simon Schreiber, judecător al orașului și al scaunului.
- Martin von Friedenfels.
- J. S. Severinus, orator.
- Andreas Kreider, maistru dulgher.
- Thomas Setz, zidar.
- J. M. Wegmeth, maistru arămărie.

## Schimbarea banilor apăsa asupra comerțului și meșteșugurilor

Mărturia despre acoperiș descrie și grijile financiare ale sibienilor. Sarea era scumpă, iar comerțul și meșteșugurile stagnau. Documentul compară situația cu deceniul anterior, când abundența banilor de hârtie favorizase comerțul, activitatea meșteșugarilor și consumul de lux.

Criza monetară este urmărită până la războaiele napoleoniene. Bancnotele Băncii Orașului Viena ajunseseră în circulație la peste un miliard de guldeni. Prin patentul din 20 februarie 1811, actul autorității imperiale, valoarea lor nominală fusese redusă la o cincime, iar bancnotele fuseseră schimbate în bonuri de răscumpărare.

După război, în 1816, a fost înființată Banca Națională Austriacă. Autoritățile au încercat apoi să retragă și să ardă banii de hârtie.

Pentru locuitori, schimbările se vedeau și la plata obligațiilor publice. Din 1 noiembrie 1822, impozitul provincial trebuia încasat în moneda de convenție, moneda metalică folosită în acest sistem.

În Sibiul anului 1824 circulau simultan monede metalice, bonuri de răscumpărare, bonuri anticipative, monede divizionare și bancnote ale Băncii Naționale Austriece. La casele publice erau acceptate doar moneda de convenție și bancnotele acestei bănci.

## Disputa pentru Braniștea s-a încheiat după 32 de ani

O altă însemnare privește pădurea Braniștea și comunitățile din Sibiu, Vurpăr, Hamba și Șura Mare, din județul Sibiu. La începutul lunii septembrie 1824 se încheiase litigiul dintre ele, care durase 32 de ani.

Negocierile începuseră în 1823. Acordul confirmat de împăratul Franz I stabilea cotele de pădure revenite fiecăreia dintre cele patru comunități.

Documentul consemnează și ciuma care afecta atunci Țara Românească și Moldova. Aceste provincii și alte teritorii otomane încă nu își reveniseră complet după revoltele din 1821.

## Alte lucrări la monumente au scos la iveală capsule asemănătoare

La Catedrala Evanghelică din Piața Huet, în Sibiu, reparațiile turlei din 1777, 1910 și 1998 au dus la descoperirea unor capsule cu monede și cronici medievale.

La Biserica Sfânta Margareta din Mediaș, județul Sibiu, în glob au fost găsite în 2015 trei capsule suprapuse, datate 1550, 1770 și 1928.

O mărturie similară a fost descoperită în 2023 în soclul statuii lui Ștefan cel Mare din Iași. La Frankfurt, în biserica Dreikönigskirche, două capsule identificate în 2021 păstrau un ziar din 1881 și o sticluță cu lichid.