# Ce detalii merită urmărite la Brukenthal, de la portretul lui Jan van Eyck la paginile aurite ale Breviarului

> Portretul lui Jan van Eyck măsoară 22 × 17 cm, iar Breviarul are 630 de pagini. Detaliile și istoria celor două piese din patrimoniul sibian.

Publicat: 24 octombrie 2026, 16:39 · Actualizat: 24 octombrie 2026, 16:39 · Autor: Vlad Cornea · Categorie: [Utile](https://sibiunet.ro/utile/index.html.md) · Pagina web: https://sibiunet.ro/ce-detalii-merita-urmarite-la-brukenthal-de-la-portretul-lui-jan-van/ · Publicație: SibiuNET

![Intrarea principală la Brukenthal Palace](https://sibiunet.ro/wp-content/uploads/2026/10/breviarul-brukenthal-1024x683.webp)

**Un inel ținut în mâna dreaptă și aurul folosit pentru însemnarea sărbătorilor sunt detalii prin care pot fi înțelese două piese din patrimoniul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, județul Sibiu. Portretul realizat de Jan van Eyck și Breviarul Brukenthal păstrează, fiecare în alt fel, mărturii despre viața și credința societății europene de la sfârșitul Evului Mediu și din Renaștere.**

## Portretul lui Van Eyck deschide traseul în jurul anului 1430

„Portret de bărbat cu tichie albastră”, cunoscut și ca „Bărbatul cu inel”, este cea mai importantă pictură a colecției muzeului. Baronul Samuel von [Brukenthal](https://sibiunet.ro/barbat-cu-tichie-albastra-de-la-brukenthal-ajunge-la-londra-la-prima/) a cumpărat tabloul, realizat în jurul anului 1430. Colecția din care face parte a constituit nucleul muzeului deschis publicului în 1817, primul de pe teritoriul actual al României.

Lucrarea măsoară numai 22 × 17 cm. Este unica pictură a artistului flamand aflată în România și se numără printre cele 20 de opere atribuite lui care s-au păstrat în lume.

Trei detalii ajută la înțelegerea portretului:

Acoperământul albastru al capului corespunde modei din perioada 1420-1430. Cercetările specialiștilor europeni îl folosesc drept reper pentru încadrarea tabloului între primele portrete ale artistului.

Inelul se află în mâna dreaptă a bărbatului. O interpretare a scenei îl leagă de intenția unei cereri în căsătorie.

Monograma „AD”, vizibilă sus, în stânga, a fost adăugată ulterior. Din cauza ei, pictura i-a fost atribuită multă vreme lui Albrecht Dürer.

Personajul este înfățișat din bust, iar lumina de pe chip contrastează cu fundalul întunecat. Potrivit publicației Strada Cetății, în interpretarea legată de căsătorie, urechea dreaptă vizibilă ar sugera așteptarea răspunsului tinerei. Aceasta rămâne o lectură a gesturilor și detaliilor pictate.

Van Eyck s-a născut în apropiere de Maastricht, în jurul anului 1390, și a lucrat la Bruges. Acolo a fost pictorul curții lui Filip cel Bun, ducele Burgundiei. Atenția acordată luminii, texturilor și ornamentelor se regăsește în explicația oferită publicației Curatorial în 2023 de Alexandru Constantin Chituță, atunci manager interimar al muzeului, despre contribuția artistului la dezvoltarea picturii occidentale.

Pictura în ulei permitea amestecarea culorilor și se usca mai încet decât tempera. Chituță lega de aceste proprietăți felul în care artistul construia contururile, umbrele și lumina, până la detalii foarte mici. În lucrările religioase, precizia reprezentării apropia de privitor lumea sfinților.

## Tabloul a revenit la Sibiu după transferul din 1948

Istoria portretului cuprinde și o plecare impusă din colecția sibiană. În 1948, autoritățile comuniste l-au mutat la Muzeul Național de Artă din București. Revenirea la Brukenthal s-a produs în 2006, odată cu inaugurarea expoziției „Capodopere”.

La începutul lui 2020, pictura a participat la expoziția „Van Eyck: O revoluție optică”, organizată la Gent, în Belgia. Muzeul de Arte Frumoase a reunit atunci 13 dintre cele 20 de opere păstrate și atribuite artistului. Instituția, cea mai veche de acest fel din Belgia, adăpostește peste 600 de capodopere europene de pictură și sculptură, din Evul Mediu până în prezent.

Tot la Gent se află „Adorarea Mielului Mistic”, cea mai cunoscută creație a lui Van Eyck. Lucrarea a trecut prin demontări repetate și jafuri, inclusiv în vremea lui Napoleon și a naziștilor, înainte de a fi reasamblată după al Doilea Război Mondial.

## Breviarul păstrează rugăciunea într-o carte cu miniaturi

Următorul reper cronologic este manuscrisul datat de muzeu în jurul anilor 1515-1520. Breviarul aparține perioadei de sfârșit a manuscriselor miniate europene, adică decorate cu miniaturi. Rolul său era diferit de cel al portretului: însoțea practica religioasă personală.

În prezentarea publicată pe pagina sa de Facebook, Muzeul Național Brukenthal explică destinația volumului: „Codicele din colecția baronului Samuel von Brukenthal cunoscut sub numele de Breviarul Brukenthal este o carte de devoțiune privată din categoria denumită generic Liber Horarum, Carte a Orelor. Aceste cărți erau destinate pietății private și aveau rolul de îndrumător spiritual pentru laicul din înalta societate europeană din Evul Mediu târziu și din Renaștere. Ele contribuiau la mântuirea credinciosului, oferindu-i acestuia un program în deplin acord cu morala și viața creștină, de la primele ore ale dimineții până seara. Cadrul decorativ al scenelor cuprinse în astfel de cărți avea rolul unui adevărat altar propriu în miniatură”.

Cartea are 630 de pagini. Materialele și scrierea oferă trei repere pentru înțelegerea felului în care a fost realizată:

- Suportul este pergamentul din piele de ied, prelucrat foarte fin pe ambele fețe; cea mai mare parte a textului folosește cerneală neagră.
- Cerneala roșie și cea albastră diferențiază unele titluri și pasaje importante.
- Pigmentul de aur evidențiază, în anumite locuri, zilele de sărbătoare.

Literele sunt gotice minuscule, executate cu grijă de caligraf. Decorarea paginilor aparține tradiției flamande, iar muzeul prezintă artiștii și legăturile dintre lucrări astfel: „Breviarul Brukenthal este somptuos decorat de cei mai apreciați miniaturiști din Europa secolelor XV-XVI, din școala flamandă, printre care: Alexander și Simon Bening, Gerard Horenbout, Simon Marmion, așa-numitul Maestru al legendei regelui David. Breviarul este un punct culminant al iluminării de carte flamande de la sfârșitul secolului al XV-lea! Se regăsesc numeroase similitudini cu alte volume identice decorate de miniaturistul Gerard David (cca. 1460-1523), care a contribuit și l-a creat împreună cu alți miniaturiști talentați ai școlii Ghent-Bruges. Gerard David este considerat unul dintre cei mai importanți artiști flamanzi ai timpului său. Elevul lui Hans Memling acesta a fost în principal pictor de panouri, însă a realizat, de asemenea, unele dintre cele mai bune miniaturi pe care manuscrisele flamande de la sfârșitul secolului al XV-lea le-au avut de oferit. Datat în jurul anilor 1515-1520, Breviarul Brukenthal se numără printre ultimele manuscrise miniate din cultura europeană”.

## Fragilitatea manuscrisului a limitat expunerea din 2025

Un episod de expunere publică a Breviarului a început vineri, 25 iulie 2025, la Palatul Brukenthal. Evenimentul preceda cu o zi aniversarea a 304 ani de la nașterea baronului. Termenul de 3 august aparține acelei expoziții temporare.

Despre condițiile prezentării și proiectul Bibliotecii Brukenthal, Alexandru Chituță, directorul de Marketing al Muzeului Național Brukenthal la momentul declarației, explica atunci pentru AGERPRES: „Expunerea Breviarului Brukenthal, una din capodoperele Muzeului Național Brukental, a fost posibilă în această zi. Breviarul va fi expus până în data de 3 august pentru că este o carte importantă și este o carte care are peste 500 de ani vechime și este o carte fragilă pentru care trebuie acordată o atenție specială în ceea ce privește expunerea și conservarea. Expunerea Breviarului Brukental face parte dintr-un proiect mai mare inițiat la preluarea mandatului de manager în 2022, când am redeschis pentru cercetarea Biblioteca Brukenthal și atunci, împreună cu colegii mei de la bibliotecă, cu Alexandru Munteanu și Radu Teoceanu, am inițiat proiectul de expunere a valorilor pe care Biblioteca Brukenthal le are și am început promovarea incunabulelor Brukental, Muzeul Brukental având peste 400 de incunabule, multe dintre ele nefiind expuse niciodată”.

Tot atunci, reprezentantul muzeului considera posibilă realizarea, până la sfârșitul anului 2025, a unei ediții facsimil a Breviarului, o reproducere fidelă a originalului, împreună cu un studiu dedicat cărții. Proiectul depindea de obținerea unei sponsorizări.