# Dr. Corina Costea explică cum anestezia regională poate însemna mai puțină durere pentru pacienții operați

> Dr. Corina Costea, medic la Spitalul Județean Sibiu, explică folosirea blocurilor nervoase, limitele procedurii și condițiile externării.

Publicat: 11 octombrie 2026, 20:43 · Autor: Gabriel Tudorache · Categorie: [Sanatate](https://sibiunet.ro/sanatate/index.html.md) · Pagina web: https://sibiunet.ro/dr-corina-costea-explica-cum-anestezia-regionala-poate-insemna/ · Publicație: SibiuNET

![Sondă ecograf și seringă pentru anestezie regională](https://sibiunet.ro/wp-content/uploads/2026/10/anestezie-regionala-1024x683.webp)

**Pacienții care trec prin anumite operații pot avea mai puțină durere și se pot mobiliza mai repede cu ajutorul anesteziei regionale. Blocurile de nervi periferici, care fac parte din această tehnică, pot limita și folosirea opioidelor pentru durere. Alegerea depinde însă de intervenție, de starea pacientului și de evaluarea medicală individuală.**

Dr. Corina Costea, medic specialist în anestezie și terapie intensivă (ATI) în cadrul Secției Clinice ATI a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, din municipiul Sibiu, județul Sibiu, explică modul în care se realizează un bloc de nerv periferic: „Medicul anestezist depune, printr-o injecție, un anestezic local în apropierea unui nerv sau a unui mănunchi nervos. Scopul este de a întrerupe temporar transmiterea durerii de la nivelul zonei operate către creier și de a relaxa musculatura din regiunea respectivă”, într-o declarație publicată de [Sibiu News](https://sibiunews.net/anestezia-care-poate-reduce-durerea-si-grabi-recuperarea-dupa-operatie-dr-corina-costea-siguranta-si-confortul-pacientului-sunt-mereu-pe-primul-loc/).

În funcție de operație și de starea pacientului, blocul poate fi tehnica principală, înlocuind anestezia generală, sau poate fi inclus în planul de control al durerii de după intervenție. Medicul stabilește indicația după evaluare.

Utilizarea este frecventă în chirurgia ortopedică, pentru intervenții la umăr, braț, mână, genunchi, gleznă sau picior. Blocurile pot fi indicate și în chirurgia plastică și reconstructivă, în chirurgia vasculară a membrelor ori pentru traumatisme acute.

Pentru pacienții vârstnici și pentru cei cu afecțiuni cardiace sau pulmonare severe, poate conta faptul că blocul periferic vizează nervii din regiunea operată. Impactul asupra organismului poate fi mai redus, cu tensiunea arterială și ritmul cardiac mai stabile.

În schimb, medicamentele folosite pentru anestezia generală acționează asupra întregului organism. Tensiunea și ritmul cardiac se pot modifica mai ales la începutul anesteziei și la trezire. Aceste diferențe nu fac anestezia regională potrivită automat pentru orice pacient: riscurile și particularitățile fiecărui caz intră în decizia medicului.

Ecografia permite urmărirea în timp real a acului, a nervilor, a vaselor de sânge și a structurilor învecinate. Astfel, medicul poate administra anestezicul mai precis în zona vizată.

În anumite situații, ghidajul ecografic permite folosirea unor volume mai mici de anestezic local și poate reduce riscul injectării accidentale într-un vas de sânge sau al lezării directe a fibrelor nervoase. Riscurile procedurii rămân însă prezente. Blocul trebuie realizat de personal medical specializat, cu monitorizarea corespunzătoare a pacientului.

Uneori, zona chirurgicală nu este acoperită complet sau blocul nu asigură analgezia necesară, adică suficient control al durerii. După reevaluare, medicul poate completa blocul sub ghidaj ecografic, la o ramură nervoasă apropiată, poate adăuga medicamente analgezice ori poate alege o altă tehnică anestezică.

Dacă efectul rămâne insuficient pentru desfășurarea operației în siguranță, se poate recurge la anestezie generală. Despre această alegere, dr. Corina Costea subliniază: „Siguranța și confortul pacientului sunt mereu pe primul loc”.

Blocul nervos poate fi asociat și cu sedare intravenoasă monitorizată, prin medicamente administrate în venă, fără trecerea la anestezie generală. Această opțiune poate fi folosită când pacientul este foarte anxios, intervenția durează mult sau poziția de pe masa de operație devine greu de tolerat.

Sedarea poate fi aleasă și pentru persoanele care preferă să doarmă ori să fie foarte relaxate în timpul procedurii. Controlul durerii este asigurat de blocul nervos, iar echipa de anestezie supraveghează permanent pacientul. Profunzimea sedării este adaptată fiecărui caz, cu monitorizarea funcțiilor vitale pe parcursul intervenției.

Există situații în care blocul de nerv periferic nu se efectuează:

- Dacă pacientul nu acceptă procedura, blocul nu se face: refuzul este o contraindicație absolută.
- Blocul nu se efectuează dacă locul unde ar urma să intre acul este afectat de o infecție activă.
- Procedura este contraindicată când pacientul are o alergie cunoscută la anestezicul local care ar urma să fie administrat.

O evaluare riguroasă a beneficiilor și riscurilor este necesară în cazul tulburărilor importante de coagulare, al tratamentelor anticoagulante ori antiplachetare, care reduc formarea cheagurilor, și al neuropatiilor severe preexistente, adică afecțiuni ale nervilor din regiunea vizată.

## Controlul durerii continuă după ce trece efectul anestezicului

În primele 24 de ore de la operație, durerea poate fi tratată prin analgezie multimodală: sunt combinate medicamente care acționează în moduri diferite. Paracetamolul și antiinflamatoarele nesteroidiene pot alcătui tratamentul de bază, atunci când nu există contraindicații. Pentru anumite cazuri, medicul poate adăuga și alte medicamente care îl completează.

Pentru prelungirea controlului durerii pot fi utilizate catetere perineurale, tuburi prin care medicația ajunge în apropierea nervului. Opioidele sunt, de regulă, rezervate episoadelor de durere moderată sau severă care nu răspund suficient la tratamentul de bază. Schema este stabilită individual, după tipul intervenției, intensitatea durerii și starea clinică.

Anestezia regională face parte din protocoalele de recuperare rapidă după operație (ERAS). Controlul eficient al durerii și reducerea grețurilor, a somnolenței sau a senzației de ceață mentală asociate unor medicamente care acționează asupra întregului organism pot permite ridicarea mai devreme din pat și începerea mai rapidă a kinetoterapiei, recuperarea prin mișcare.

Mobilizarea timpurie contribuie la reducerea riscului de tromboembolism venos, adică formarea și deplasarea cheagurilor de sânge din vene, și de complicații pulmonare. Poate scurta și spitalizarea. Recuperarea are însă un ritm diferit de la un pacient la altul, în funcție inclusiv de operație și de afecțiunile asociate.

În anumite condiții, externarea este posibilă în aceeași zi, chiar dacă persistă o amorțeală ușoară. Sunt necesare măsuri de protecție și verificarea stării pacientului:

- Dacă blocul afectează mișcarea membrului, pacientul trebuie să se poată deplasa și proteja în siguranță.
- Membrul amorțit are nevoie de protecție împotriva traumatismelor. De pildă, brațul poate fi ținut într-o eșarfă, pentru a evita loviturile, arsurile sau alte accidente.
- Semnele vitale trebuie să fie stabile, iar pacientul să nu aibă reacții adverse importante la nivelul organismului, cum sunt amețelile severe sau greața care nu poate fi controlată.
- Pacientul și aparținătorul trebuie să afle clar, inclusiv prin instrucțiuni scrise, cum să protejeze membrul, cum evoluează în mod normal efectul blocului și când trebuie să contacteze echipa medicală.