La Biertan, soții care voiau să se despartă împărțeau o singură farfurie în camera de împăcare

Obiceiul este descris de Povești săsești într-o prezentare a localității publicată la 8 noiembrie 2013 și actualizată la 20 ianuarie 2015. Relatarea despre un singur cuplu care ar fi rămas hotărât să divorțeze, dar care s-ar fi împăcat până la urmă, ține de legenda locului.

Camera vorbește despre o comunitate în care divorțul era blamat. Biertanul nu era singurul loc cu o asemenea încăpere: astfel de carcere pentru cupluri se întâlneau și la Prejmer.

Scara acoperită pornește din piața centrală a satului

Drumul spre cetate începe lângă Turnul paznicului, în piața centrală. Scara acoperită oferă adăpost atât de soare, cât și de ploaie, iar la capătul ei se află piatra rușinii.

Acolo erau așezați cei care încălcau regulile comunității. Duminica, oamenii veniți la slujbă îi vedeau pe piatră, pedeapsa având și rolul de avertisment pentru ceilalți.

Fortificația ocupă colina din centrul satului și se află din 1993 pe lista patrimoniului mondial. Din incintă se deschid priveliști spre casele aliniate și spre dealurile cunoscute odinioară pentru viile lor.

Pe ulițele Biertanului se găsește și cea mai veche farmacie sătească din Transilvania, potrivit prezentării istorice. O placă amintește de donariul de la Biertan, iar pășunile din jur sunt descrise ca locuri cu numeroase plante medicinale.

Biserica adună lucrări realizate între Evul Mediu și secolul al XIX-lea

Construcția bisericii actuale a început în 1482 și s-a încheiat în 1522, pe ruinele unei bazilici mai mici, care ar fi ars. Edificiul este ultima biserică-hală fortificată construită în Transilvania în stil predominant gotic târziu, cu influențe ale Renașterii. Interiorul este împărțit în trei nave, adică trei spații longitudinale.

Clădirea și-a păstrat aproape intact aspectul inițial. Arhitectul Hermann Fabini, conducătorul proiectului de restaurare, a primit în 1991 medalia Europa Nostra pentru lucrările realizate aici.

În interior se păstrează mai multe piese importante:

• Altarul poliptic, alcătuit din mai multe panouri, este cel mai mare din Transilvania. Cele 28 de panouri au fost pictate între 1483-1513 de maeștri din Viena și Nürnberg.
• Amvonul din 1500, locul din care se rostește predica, a fost sculptat dintr-un singur bloc de piatră de maestrul Ulrich din Brașov.
• Orga din 1869 este opera lui Carl Hesse din Viena și a înlocuit alte orgi mai vechi ale bisericii.
• Stranele, băncile bisericii, datează de la începutul secolului al XVI-lea. Pictate în atelierul meșterului Johannes Reichmuth din Sighișoara, sunt considerate în prezentarea istorică cele mai valoroase din Transilvania.

În biserică se află și covoare orientale, precum și steagurile breslelor din Biertan, organizațiile meșteșugarilor care au contribuit la prosperitatea localității.

Sus, pe boltă, apare un arlechin desenat ca și cum ar susține tavanul. Legendele îi interpretează pe arlechinii bisericii fie ca reprezentări ale răului, fie ca răzbunare a meșterilor nemulțumiți de plata primită. Aceste explicații sunt povești ale locului.

Ușa sacristiei are un mecanism cu 19 încuietori

Realizată în 1515, ușa sacristiei, încăperea în care se păstrează obiectele de cult, este decorată cu intarsii, ornamente încastrate în lemn. Mecanismul său cu 19 încuietori a fost premiat la Salonul de la Paris din 1900.

Ușa are asemănări cu cea de la Richiș, realizată în 1516. Johann Schaas din Richiș obișnuia să le compare, prezentând-o pe cea de la Biertan ca lucrare de calfă, iar pe cea de la Richiș ca lucrare de maistru. Prezentarea publicată în 2013 consemna că sistemele de închidere ale ambelor uși funcționau încă.

Zidurile și turnurile au fost ridicate în mai multe etape

Fortificația s-a construit între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Două rânduri de ziduri concentrice înconjoară colina: prima incintă se află la marginea superioară, iar a doua la bază. Turnurile de poartă și de apărare le leagă între ele.

Prezentarea istorică o consideră cea mai puternică biserică fortificată din Transilvania și indică șase turnuri și trei bastioane. Inventarul denumirilor cuprinde și un turn dispărut:

• Turnul cu ceas;
• Turnul slăninii;
• Turnul mausoleu;
• Turnul catolicilor;
• Turnul închisorii, demolat în 1840 pentru construirea unei școli;
• Turnul de poartă;
• Turnul țesătorilor.

În Turnul mausoleu sunt păstrate, din 1913, mormintele prelaților care au slujit biserica. Turnul catolicilor amintește de perioada de după Reformă, când membrii comunității rămași la catolicism au fost acceptați în cetate și au primit un turn în folosință.

Biertanul a fost sediu episcopal înaintea Sibiului

Biertanul este atestat documentar în 1224. În 1283 apare în competiția cu Mediaș și Moșna pentru a deveni centru administrativ al scaunelor săsești, unitățile administrative ale comunităților săsești.

Una dintre primele așezări întemeiate de sași în Transilvania, localitatea a devenit sediu episcopal în 1572. A păstrat acest statut timp de 295 de ani, până în 1867, când sediul episcopal s-a mutat la Sibiu.

Perioada episcopatului a însemnat dezvoltarea breslelor, ale căror calfe mergeau pentru ucenicie în vestul Europei. Școala locală a devenit gimnaziu, iar elevii ei puteau studia la universități din Germania și Austria; 320 de elevi sunt menționați ca urmând studii în străinătate în această perioadă. Episcopii de la Biertan aveau, la rândul lor, studii la Viena sau Mainz.

După pierderea statutului episcopal a urmat un declin, accentuat în perioada comunistă, când comunitatea săsească s-a redus treptat. Printre mărturiile despre deportare se află cea lăsată de Sara Römischer, supraviețuitoare a deportării la Konstantinowka.

Cifrele despre comunitate descriu perioada relatării istorice

În 1977 locuiau la Biertan 1.613 sași, iar în 1992 mai erau 280. La momentul prezentării publicate în 2013 și actualizate în 2015, comunitatea era estimată la aproximativ 80 de persoane, dintre care numai 20-25 mai puteau urca scările bisericii.

Tot pentru acea perioadă era consemnată oficierea unei slujbe pe lună, de către un preot venit din Mediaș.

Din 1990, Biertanul a găzduit în mod tradițional, toamna, întâlnirea sașilor transilvăneni, descrisă drept cea mai mare de acest fel. Evenimentul a fost mutat în mai multe rânduri, inclusiv la Sighișoara. Întâlnirea era comparată, la o scară mai restrânsă, cu reuniunea anuală a sașilor transilvăneni de la Dinkelsbühl, în Germania.