Viitorul guvern preia o economie în care reducerea deficitului a început să se vadă, dar statul continuă să acopere din împrumuturi diferența dintre ce încasează și ce cheltuie. Christian Năsulea, profesor universitar, specialist în economie mondială și director executiv al Institutului European pentru Studii Economice, a spus la emisiunea Business Focus, potrivit Ziare.com, că România este deja într-un punct în care continuarea consolidării fiscale, reforma administrației, restructurarea companiilor de stat și revizuirea salarizării publice nu mai pot fi amânate fără costuri mai mari.
Explicația lui pleacă de la două repere simple. Veniturile publice sunt de aproximativ 30% din produsul intern brut, iar un deficit de 10% din produsul intern brut înseamnă că statul cheltuie cu aproximativ o treime mai mult decât strânge. Diferența este acoperită prin datorie nouă.
Asta se traduce, în limbajul cel mai direct, prin formula folosită de economist în interviu. Christian Năsulea a spus pentru Ziare.com că „statul român încasează de la noi 3 lei și cheltuie 4. La fiecare 3 lei pe care îi încasează, cheltuie, de fapt, 4. Și face asta de ani de zile deja.”.
Pentru oamenii care depind de plățile statului sau de serviciile finanțate din buget, aici este problema de fond. Cât timp acel al patrulea leu vine din împrumut, statul poate ține sistemul în mers. Dacă finanțarea devine prea scumpă sau se blochează, lipsa banilor nu mai rămâne o discuție de contabilitate publică, ci ajunge în pensii, în salariile din sectorul public, în sănătate și în educație.
Deficitul nu mai este doar un procent, ci diferența dintre banii strânși și banii plătiți
În interviul acordat Ziare.com, Christian Năsulea a insistat că prezentarea deficitului doar ca procent din produsul intern brut poate ascunde dimensiunea reală a dezechilibrului. Când veniturile publice sunt de aproximativ 30% din produsul intern brut, iar deficitul ajunge la 10% din produsul intern brut, statul nu acoperă din încasări o parte importantă din cheltuieli și are nevoie permanent de bani luați cu împrumut.
Potrivit lui, fondurile și persoanele care cumpără datorie publică a României acceptă să finanțeze statul pentru dobânda pe care o primesc, dar cer în schimb reducerea deficitului.
„Situația este foarte simplă, de fapt. În momentul în care începem să arătăm că nu ne mai interesează reducerea deficitului, că nu am înțeles, de fapt, despre ce e vorba și nu am înțeles care sunt cerințele creditorilor statului român, acelor fonduri sau acelor persoane care cumpără datorie publică a României pentru a primi o dobândă, punându-ne astfel la dispoziție banii de care avem nevoie ca să umplem golul dintre venituri și cheltuieli”, a declarat Christian Năsulea, profesor universitar, specialist în economie mondială și director executiv al Institutului European pentru Studii Economice, la emisiunea Business Focus pentru Ziare.com.
Ideea centrală din această explicație este că statul nu are libertate deplină să schimbe direcția doar din rațiuni politice. În opinia economistului, dacă noul executiv ar transmite că renunță la reducerea deficitului, costul finanțării ar crește, iar această scumpire s-ar propaga rapid spre cheltuielile publice și spre contribuabili.
Reformele pe care le indică economistul țin de administrație, companii de stat și salarizare publică
Christian Năsulea a spus că viitorul executiv poate alege forma și ordinea măsurilor, dar nu mai are mult spațiu pentru a abandona consolidarea fiscală. În lista lui de reforme intră reducerea deficitului, reorganizarea administrației locale, restructurarea companiilor de stat și o nouă lege a salarizării în sectorul public.
Acestea sunt, în lectura lui, restanțe pe care statul le poartă de mai mult timp. Economistul a explicat că multe dintre ele au fost împinse în față de configurația actuală a Parlamentului și de refuzul partidelor de a plăti costul politic al ajustărilor.
„Ar trebui să ne concentrăm pe ceea ce se poate face cu clasa politică pe care o avem, cu componența actuală a Parlamentului României, care este una dintre problemele care fac să nu putem să mergem spre variante de redresare care să fie mai rapide”, a declarat Christian Năsulea la emisiunea Business Focus pentru Ziare.com.
Tot el a legat această întârziere de faptul că, deși actualul guvern a recunoscut problema deficitului, marile reforme nu au trecut de faza în care să schimbe în profunzime felul în care statul cheltuiește. Din acest motiv, sarcina viitorului cabinet nu este doar să găsească bani pentru finalul de an, ci și să ducă mai departe modificări care au fost amânate.
Pentru bugetul public, aceste reforme au legătură directă cu cheltuielile recurente. Administrația locală, companiile de stat și salarizarea publică sunt exact zonele în care o corecție a deficitului nu se poate face doar din tăieri punctuale, ci prin schimbarea regulilor după care se cheltuie banii.
Rectificarea de toamnă va porni de la instituțiile care nu mai au bani până la sfârșitul anului
Una dintre primele decizii ale noului guvern va fi, potrivit economistului, gestionarea instituțiilor ale căror bugete nu mai acoperă cheltuielile până la sfârșitul anului. Aici intră mecanismul clasic al rectificării bugetare de toamnă.
Christian Năsulea a explicat că în România rectificările se fac frecvent prin mutarea banilor rămași necheltuiți din investiții către ministerele unde alocările inițiale au fost prea mici. Cu alte cuvinte, unele ministere pornesc anul cu bugete care nu ajung, iar corecția se face mai târziu din sumele pe care alte instituții nu reușesc să le consume.
Economistul a descris această practică drept una obișnuită pentru bugetul românesc. Guvernele anunță investiții mari, însă capacitatea administrativă de a le pune în practică nu ține pasul cu nivelul promisiunilor. Asta lasă bani necheltuiți în zona investițiilor și creează spațiu pentru mutări către capitole unde nevoia de plată este imediată.
În acest cadru, execuția bugetară mai bună din prima parte a anului ar putea permite acoperirea unor cheltuieli urgente, în special în sănătate, fără abandonarea automată a țintei de deficit. Condiția pusă de Christian Năsulea este ca guvernul să lucreze cu resursele deja existente, să taie cheltuielile ineficiente și să nu revină la programe fără acoperire bugetară.
Mesajul lui este că rectificarea poate muta bani dintr-o parte în alta, dar nu rezolvă singură dezechilibrul de bază. Ea poate acoperi goluri de moment, mai ales acolo unde presiunea este urgentă, însă problema celor 3 lei încasați și 4 lei cheltuiți rămâne.
Sănătatea apare prima pe lista cheltuielilor urgente pe care statul trebuie să le acopere
Dintre domeniile pomenite de economist, sănătatea apare ca exemplul cel mai clar de presiune imediată pe buget. Potrivit lui Christian Năsulea, tocmai o execuție mai bună în prima parte a anului ar putea lăsa loc pentru acoperirea unor cheltuieli urgente aici, fără ca ținta de deficit să fie abandonată automat.
Asta nu înseamnă bani noi fără limită, ci redistribuire. Formula descrisă de economist merge pe mutarea resurselor existente și pe limitarea cheltuielilor ineficiente. În lipsa acestei discipline, orice presiune nouă pe cheltuieli riscă să adâncească problema finanțării.
Pentru spitale și alte servicii publice unde activitatea nu poate fi oprită, felul în care este făcută această redistribuire contează imediat. În argumentația economistului, domeniile unde există nevoie zilnică de materiale și plăți curente sunt primele care simt lipsa banilor atunci când statul ajunge la limită.
Blocajul finanțării s-ar vedea repede în pensii, salarii publice și servicii esențiale
Partea cea mai dură din avertismentul lui Christian Năsulea privește scenariul în care creditorii nu mai finanțează statul sau îl finanțează doar la dobânzi pe care bugetul le suportă tot mai greu. În această situație, corecția nu s-ar mai face treptat, ci ar veni din lipsă efectivă de bani.
Economistul a spus că primele zone lovite ar fi cele dependente direct de buget. El a enumerat educația, sănătatea, pensiile și salariile din sectorul public. Acolo, criza de finanțare nu ar mai însemna doar costuri mai mari pentru stat, ci blocaje concrete în plăți și în funcționarea serviciilor.
În explicația lui, pensionarii ar putea vedea întârzieri la plată sau sume care nu mai intră integral, iar angajații din sectorul public ar putea ajunge să lucreze fără resursele necesare. În sănătate și în alte domenii bugetare unde munca depinde și de materiale, lipsa finanțării nu rămâne o cifră în execuția bugetară, ci lovește direct în activitatea de zi cu zi.
Acesta este și motivul pentru care economistul leagă strict deficitul de finanțarea serviciilor publice. Atâta vreme cât statul are nevoie de împrumuturi ca să acopere diferența dintre venituri și cheltuieli, orice semnal că renunță la corecție riscă să ridice costul acelui al patrulea leu sau să îl facă mai greu de obținut.
Corecțiile deja făcute au avut costuri în consum, investiții și nivelul de trai
Christian Năsulea nu a prezentat ajustarea fiscală ca pe un proces fără pierderi. Din contră, a spus că măsurile luate până acum au redus consumul, au slăbit investițiile străine directe și au accentuat scăderea nivelului de trai.
Aceste efecte, în lectura lui, sunt deja vizibile și fac parte din costul unei economii care încearcă să își corecteze dezechilibrele după ani în care a trăit pe datorie. El a susținut însă că alternativa ar fi mai dură decât disconfortul de acum, pentru că o criză de finanțare ar aduce o ajustare bruscă, nu una administrată treptat.
„Ce e foarte important să înțeleagă oamenii este că, da, aceste corecții, în forma în care au fost adoptate, au avut drept consecință scăderea consumului, scăderea investițiilor străine directe, deci vedem deja efecte negative ale măsurilor care au fost luate, dar aceste efecte negative sunt cunoscute și normale în momentul în care ai trăit pe datorie atât de mult timp și începi să îți corectezi lucrurile, să pui casa în ordine în așa fel încât să nu mai fii atât de iresponsabil, cum a fost țara noastră sub guvernările anterioare”, a declarat Christian Năsulea la emisiunea Business Focus pentru Ziare.com.
Comparația propusă de economist este între două tipuri de cost. Pe de o parte, o reducere graduală a consumului, a investițiilor și a nivelului de trai. Pe de altă parte, o cădere bruscă, în care ajustarea nu mai este decisă de guvern, ci impusă de lipsa banilor și de condițiile de finanțare.
În termenii folosiți de el, România se află acum într-o fază de disconfort, nu într-un punct de blocaj. Tocmai de aceea, spune economistul, guvernul care vine trebuie să continue corecția în loc să întoarcă direcția.
Ajustarea treptată păstrează spațiul de manevră al guvernului
Din explicațiile lui Christian Năsulea rezultă că noul executiv are de făcut două lucruri în același timp. Primul este să țină sub control deficitul astfel încât statul să poată continua să se finanțeze. Al doilea este să acopere cheltuielile urgente de la final de an, mai ales acolo unde lipsa banilor ar produce blocaje rapide.
Economistul nu descrie această alegere ca pe una între austeritate și cheltuială liberă, ci între o ajustare făcută treptat și o ajustare forțată de piața finanțării. În prima variantă, guvernul încă mai poate decide succesiunea măsurilor și poate redistribui resurse. În a doua, statul pierde spațiul de manevră și transferă șocul direct spre plăți și servicii.
Pentru economie, semnalul important din interviu este că problema nu stă doar în mărimea deficitului, ci în dependența de împrumut pentru funcționarea curentă a statului. Când acel mecanism se scumpește, costul nu rămâne în conturile Trezoreriei, ci se duce mai departe spre bugetele publice și spre contribuabili.
Christian Năsulea a spus și că schimbarea de guvern nu ar trebui să fie un pretext pentru revenirea la programe fără acoperire bugetară. În argumentația lui, orice relaxare care ignoră cerința de reducere a deficitului riscă să inverseze câștigurile mici obținute până acum prin corecție.
Viitorul cabinet va decide ordinea măsurilor, dar nu și nevoia lor
Mesajul de fond al economistului este că viitorul guvern mai poate alege felul în care își construiește pachetul de măsuri, însă nu mai poate evita temele grele. Deficitul trebuie redus, administrația trebuie reformată, companiile de stat trebuie restructurate, iar salarizarea publică trebuie revizuită.
În plus, primele teste vor veni repede, prin rectificarea bugetară și prin acoperirea cheltuielilor care nu mai încap în bugetele aprobate la început de an. Dacă aceste mutări vor fi făcute din resurse existente și cu tăierea cheltuielilor ineficiente, presiunea se poate ține sub control. Dacă nu, dependența de împrumut se adâncește.
În interviul pentru Ziare.com, Christian Năsulea a descris exact această limită. Statul trăiește de ani de zile cu un model în care încasează 3 lei și cheltuie 4. Cât timp diferența este finanțată, corecția poate fi lentă și administrată. Când diferența nu mai poate fi finanțată în condiții suportabile, nota ajunge rapid la pensii, salarii publice, sănătate și educație.
