România a ajuns pe ultimul loc în Uniunea Europeană la finanțarea educației cu sub 3% din PIB

România a ajuns pe ultimul loc în Uniunea Europeană la finanțarea educației cu sub 3% din PIB

România a alocat doar 2,97% din Produsul Intern Brut pentru educație în anul 2023, ajungând astfel pe ultima poziție în Uniunea Europeană. Procentul este semnificativ sub media europeană de 4,65% din PIB înregistrată în același an, o situație care pune presiune directă pe formarea forței de muncă și pe capacitatea țării de a atrage investiții cu valoare adăugată ridicată.

În total, guvernele din statele membre UE au cheltuit 806 miliarde de euro pentru educație, echivalentul a 4,7% din PIB-ul blocului comunitar. În fruntea clasamentului se află țări precum Suedia, cu 6,8% din PIB, urmată de Finlanda, Islanda, Belgia și Danemarca, toate cu alocări de peste 6%. Chiar și Grecia, cu un buget de 3,33% din PIB, a depășit România. La nivel european, tendința din ultimul deceniu arată o ușoară scădere a ponderii cheltuielilor pentru educație, de la 4,96% în 2014.

Pentru România, combinația dintre un procent redus și un PIB moderat duce cheltuiala per elev la un nivel considerat critic pentru acoperirea nevoilor de bază. Această constrângere bugetară este agravată de presiunea inflaționistă, prognozată la 8,2% în iulie 2026, față de o medie europeană de 3,0%.

Rezultatele testelor PISA din 2022 confirmă o degradare a competențelor elevilor la nivelul întregii Uniuni. Proporția elevilor cu performanțe slabe a crescut la 26,2% la citire și 29,5% la matematică, în creștere față de 18% și, respectiv, 22,1% în 2012. Totuși, diferențele dintre state arată că volumul finanțării nu garantează automat performanța. O analiză europeană, citată de Financiarul, notează explicit că „Cheltuirea mai multor bani pe educație nu se traduce întotdeauna prin rezultate mai bune.”

Estonia, de exemplu, a avut cea mai mică proporție de elevi slab performanți la matematică, doar 15%, fiind urmată în clasament de Irlanda și Danemarca. La polul opus, Luxemburg a înregistrat cea mai mare cheltuială per student, 18.422 PPS (unități de putere de cumpărare standard), de peste două ori media UE de 8.246 PPS, deși a alocat educației 3,74% din PIB. În contrast, Bulgaria a avut cea mai mică cheltuială per student din UE (3.097 PPS), în ciuda unei alocări bugetare apropiate de media europeană, de 4,5%. Letonia, cu 4.999 PPS per student, a obținut rezultate PISA peste media comunitară.

Aceste dezechilibre au și un cost economic și social direct. La nivelul UE, 48% dintre elevii provenind din mediile cele mai puțin avantajate nu au atins un nivel de bază la matematică, comparativ cu doar 11% dintre cei din mediile avantajate. Acest decalaj este vizibil în special în mediul rural din România.

Situația este complicată de faptul că România este singurul stat membru al UE care, în ultimul deceniu, a redus sumele alocate cercetării și dezvoltării pe cap de locuitor. În aceeași perioadă, Bulgaria a înregistrat cea mai mare creștere din blocul comunitar la acest capitol.

Experții avertizează asupra consecințelor pe termen lung. „Lipsa unei finanțări corelate cu reforme aplicate afectează productivitatea, accentuează deficitul de personal calificat și frânează avansul economic. Fenomenul adâncește sărăcia, inegalitatea și exodul creierelor, lasă statul neatractiv pentru investiții cu valoare adăugată ridicată și îl expune unor costuri publice mai mari pe termen lung”, arată aceștia. Conform estimărilor Comisiei Europene, PIB-ul țărilor europene ar putea crește cu 8% până la 10% până în 2030 dacă mai mulți tineri ar atinge un nivel suficient de competențe de bază.

Contrastul dintre potențial și realitate este ilustrat și de un studiu recent privind destinațiile de city break. Bucureștiul a fost clasat pe locul al doilea în Europa pentru luna septembrie, cu un cost mediu zilnic de 66 de euro de persoană. Deși atractivă pentru turiști, această imagine de economie ieftină subliniază o problemă de fond: subfinanțarea educației și a cercetării apasă pe productivitate și orientează perspectiva de creștere spre sectoare cu valoare adăugată redusă, nu spre inovare.