Sindicatele cer salariul minim brut de 5.000 de lei din 2027 pentru a acoperi pierderile cauzate de inflație

Principalul argument al sindicatelor este erodarea puterii de cumpărare a salariaților din cauza inflației. Conform calculelor BNS, în anul 2025, puterea de cumpărare a salariului minim net a scăzut cu aproximativ 227 de lei lunar. La această sumă s-a adăugat o pierdere estimată la 111 lei pe lună în primul semestru din 2026. În total, sindicatele indică o pierdere cumulată de circa 338 de lei pe lună în mai puțin de doi ani, într-un context în care inflația anuală din România a atins 8,2% în iulie 2026, mult peste media Uniunii Europene de 3,0%.

Revendicarea este legată direct de diferența dintre prognozele de inflație utilizate la negocierile anterioare și realitatea economică. Pentru anul 2025, BNS arată că s-a pornit de la o prognoză de inflație de 4,4%, însă valoarea efectivă a fost de 7,3%. Un decalaj similar a fost înregistrat și pentru 2026, unde prognoza inițială de 5,8% a fost ulterior ajustată la 7,9%. Potrivit Financiarul, sindicatele susțin că, atunci când majorările se bazează pe prognoze subevaluate, salariul minim crește doar nominal, dar pierde teren în termeni reali, adică în coșul de cumpărături al fiecăruia.

Ultima majorare, de 275 de lei brut, a fost aplicată de la 1 iulie 2026, cu șase luni mai târziu față de calendarul obișnuit. O nouă creștere de 15,6% la doar șase luni distanță ar însemna o nouă rundă de ajustare a costurilor pentru angajatori, în special pentru companiile din sectoarele cu o pondere mare a forței de muncă plătite la nivelul minim.

Pe de altă parte, o bază salarială mai mare generează venituri suplimentare la bugetul de stat din taxe și contribuții. Există însă și riscul ca o creștere accelerată a salariului minim să pună presiune suplimentară pe prețuri, companiile fiind tentate să transfere costurile salariale în prețul final al produselor și serviciilor. Propunerea BNS este aliniată formal cu directiva europeană privind salariile minime adecvate, care impune statelor membre să le actualizeze în funcție de criterii precum puterea de cumpărare, costul vieții și productivitatea muncii.